Problema de bază a utilizării aerului comprimat este aceea că presiunea, debitul și calitatea aerului comprimat disponibil la punctul de racordare a consumatorului trebuie să fie corespunzătoare, pentru ca echipamentele să lucreze la randament de 100%.
Debitul și calitatea necesare unui randament de 100% pot fi stabilite simplu din cataloagele fabricii. Problema deseori controversată o constituie însă presiunea, deși și aceasta este stabilită clar: consumatorii de aer comprimat au o putere de 100% cu o suprapresiune de 6,0 bari pe rețea. În toate cazurile în care presiunea necesară este diferită, acest aspect este pus clar în evidență de consumatori.
În cele ce urmează, se analizează efectul celor trei caracteristici asupra problemelor energetice ale utilizării aerului comprimat.
- Efectul presiunii asupra consumatorilor
Problemele presiunii și debitului, nu se pot discuta separat din acest punct de vedere. Necesarul de suprapresiune nominală a consumatorilor este de 6,0 bari, necesar care, însă, în condițiile unui transfer dat, poate fi asigurat numai cu debitul corespunzător de aer comprimat. Dacă debitul de aer comprimat produs scade, în condițiile transferului neschimbat, scade și presiunea.
Pe lângă faptul că influențează la consumatori :
- randamentul și
- consumul de aer
schimbarea de presiune are efecte asupra :
- consumului de energie al consumatorilor, și prin acesta asupra - necesarului de energie al întregului sistem de aer comprimat și asupra
- productivității
Legătura dintre presiune și randament este reprezentată în figura nr.1. Este evident că pentru o productivitate de 100% este nevoie de o suprapresiune de 6,0 bari. Dacă scade presiunea din rețea scade puternic și randamentul, pentru că sub influența reducerii presiunii cu 1,0 bar, scăderea randamentului este de 20%.
Situația este defavorabilă și atunci când consumatorii primesc o presiune mai mare de 6,0 bari. Acesta implică o creștere a randamentului degresiv conform schiței nr.1, dar duce totodată și la creșterea debitului necesar de aer comprimat pentru că o creștere a presiunii cu 0,5 bari duce la creșterea consumului de aer cu 10%
Figura 1 - Diagrama sculelor pneumatice
Astfel poate să apară situația următoare: dacă într-un sistem realizat prost, la punctele îndepărtate, de mare presiune, se încearcă să se asigure presiunea necesară prin utilizarea rezervelor compresorului, în zonele aflate în apropierea compresorului, consumul crescut provocat artificial datorită creșterii presiunii are un efect exact invers, și, datorită unor cauze aparent de neînțeles, schimbarea scontată nu se produce.
Suprasarcina produsă față de presiunea de măsurare este defavorabilă și pentru că duce la o creștere puternică a uzurii și la un consum din uzură care cauzează creșterea consumului de aer și a cheltuielilor de întreținere. În afară de aceasta, presiunea prea mare constituie și un pericol de accidentare. Iată punctul unde se leagă presiunea, debitul și productivitatea unei uzine. În toate punctele în care consumatorii primesc o presiune mai mică de 6,0 bari, elementele pneumatice și sculele pneumatice lucrează cu un randament cu 20 % mai redus, sau poate chiar cu mult mai mult. De altfel, acea calitate a consumatorilor de aer comprimat de a funcționa aparent continuu chiar și la presiune mai mică, face ca nici măcar să nu se observe că ceva nu este în regulă. Normele, ca și producția, se adaptează la randamentul scăzut, și nimeni nu se gândește la faptul că, verificând sistemul de aer comprimat, s-ar putea obține o creștere a productivității.
